UNDE ESTI COPILARIE…?

EVELICS VISAND…                                                                                                                                                                                                                                       Suflet usor, parca ducand cu el boarea ce-l poarta peste vremi,
o zi de mai cu cerul fara nori,tihna de vis a unei mici poeni,
in targul de la poalele de munte,acolo unde timpul s-a oprit
sa-admire frumusetea unei culmi c-un petic de zapada ratacit,
ce da cu tifla hainei sale verzi,din varful ce ajunge pana-n nori,
privind la frunzele ce-mbraca totul in marea simfonie de culori…
Suflet usor ce-ndeamna la visare,rupandu-ma de timpul meu de azi,
cu intrebari ce vin din alte vremi,in micul parc,in targul dintre brazi.
Ma-ntreb de unde sunt,de unde vin;raspunsu-l da balansul unui leagan:
„tara din care vii are un nume:copilaria ta,cu zile fara seaman,
o tara-a inocentei si-a uimirii,unde stapan era cuvantul„bine”,
cu zilele in care, ani in plus avea pisica ta,fatza de tine…
Lume de basm,duioasa si nebuna,in tara poeziei fara rima,
cu muguri omenesti pleznind la viata,cu ochii larg deschisi catre lumina”.
Parte tangibila din Paradis,copilarie,unde te-ai ascuns?
Mi-ai luat cu tine„Raiul pe pamant”,m-ai aruncat spre vesnicul apus…