Venita de pe un meleag strain,
cu strai ciudat si aer de mister,
c-o stralucire stranie in ochi,
straina ce-a picat,parca,din cer
poarta in mana un flacon-cristal
care reflecta-n splendide culori
ciudatele-accesorii ce-o imbraca
si impreuna au magia unei flori.
Cu ochii ea flaconul l-ar deschide,
din el sa iasa libere miresme
ale parfumului care ar fi-ncercat
cu pana unei gaste din poveste…
O fi-n flaconul ei parfum de flori,
miresmele a mii de trandafiri,
care aduc in sticla fermecata
povesti cu lacrimi grele,de iubiri,
sau proaspete arome de catina,
mireasma vantului de primavara,
parfumul crinilor imaculati,
miros de iarba cruda,catre seara…?
O fi parfumul florilor de tei,
betie,pasiune si fior,
in noaptea imbatata de miresme;
si toate pigmentate cu mult dor…?
„Elixirul vietii” l-a primit,frumoasa,
de la un Mag calator cu casa
pe roti imense in metal ferecate,
sa tina la drum si la intemperiile toate…
Ea n-a cerut nimic, frumoasa,
dar Magul – cu toata stiinta lui –
e doar barbat in fata frumusetii, credul
ca poate tine cu stiinta-i in magie
sublima-nfatisare a femeii in vesnicie.
O fi-nteles, frumoasa,
ce daruri a primit…sau poate doar
flaconul privirea i-a ademenit,
in miresmele profunde ce emana
din flaconul bogat, ea..pe Mag..l-a si uitat!
ApreciazăApreciază