PHOTO(SI DIALOG CU) GABRIELA TANAKA(BLOG wakadana.wordpress.com), JAPONIA.
POETRY/POEZIE:„FRUMOSUL NOVEMBRE…SI IARNA…”
https://poezieevelics.wordpress.com
A trecut pe nesimtite,cu culoarea-i pastelata
mult prea frumosul Novembre;parca n-a fost niciodata;
copilul iubit al toamnei,cu pomii in strai de aur,
cand din cerul azuriu,soarele ca un tezaur
trimitea razele blande prin eterul adormit
pe pamantul,pentru iarna inca nu prea pregatit…
Căci pe el mai vietuiau multe flori nepretuite,
frunze mai stateau pe ramuri,cu nuante aramite.
Aromatele gutui invitau de pe taraba
sa inspiri dulcea aroma si sa furi una in graba…
Tufanele,crizanteme,toate au plecat cu TOAMNA
si copilul drag,Novembre,a pornit si el cu DOAMNA…
Iar in locul lor de-ndata a venit in mare graba
iarna,cu omat si zloata si s-a pus rapid pe treaba:
guturaiul de Decembre si stranuturi in cascada,
ciorile zburand in carduri,cu croncanituri a sfada…
A plecat pentru o vreme bucuria de frumos
si-a ramas in amintire cerul toamnei,luminos.
Dar,e omul nestatornic : cu iubirea-i schimbatoare
se va-ndragosti de iarna,cu reinnoita-ardoare…
PE blogul GABRIELEI, wakadana.wordpress.com se poate citi varianta ei,
careia eu i-am dat replica de mai sus.
Evelics's Blog 
Frumosul Novembre a lasat amintiri,
mai stralucesc ici-colo copacii in straie vii..
Mai infloresc imperialele dalii la mari inaltimi,
dai capul pe spate sa le admiri putin…
Pe strazi si alei covoare se-ntind la soare,
mai zburda frunzele sub vant si ploaie,
noptile dardaie pamantul sub haina de frunze uscate,
dar la amiaza – daca-i cu soare – le iubesti pe toate…
Stau la geam si privesc in dumbrava,
zi dupa zi inca un copac se galbeneste in graba,
raman doar pinii in vesnicia lor verde,
nedecorati de Craciun…frumusetea lor nu se pierde.
Toamna-i pe sfarsite, dar nu se lasa dusa,
mai sta…dar uneori devine cam ursuza..
Codana luminoasa trecuta in femeie focoasa
a ajuns la faza cand se roaga, cam miloasa,
de frunze si flori, de porumbeii calatori
sa n-o lase in drum, s-o ia cu ei acasa…
Te iau Toamna la mine, sa stau mereu cu tine,
sa-ti cos fustele rupte, sa-ti dreg fardul pe tacute,
sa-ti vad ochii cum se pierd in negura iernii,
sa te-acopar in siruri de margele-matanii…
ApreciazăApreciază
Imi place tare mult si ca idee si ca forma.Multumesc.
ApreciazăApreciază