MASCA CONTRA MASCA…. noiembrie 27, 2011

ILUZIE.
O seara de toamna tarzie/cand norii acopera stele
si-n aer e zvon de tacere;/un timp numai bun pentru iele.
Un geam cu lumina difuza/odailor mele sta paza;
asculta fosnirile noptii;/atent,doua masti ma vegheaza…
O masca ce-ar vrea sa surada/cu colturi de gura in sus,
de-ar fi numai ea in odaie/si mie,un singur supus.
O masca cu lacrimi in ochi/ce nici nu-ndrazneste a plange,
cu colturi de gura lasate;/e trista si inima-mi frange.
In clarul obscur din odaie,/o masca frumos colorata
si masca pereche,cea neagra,/pornesc sa vorbeasca deodata
si sfada se-ncinge pe loc,/caci ele nu pot sa-nteleaga
pe cealalta masca ce fire/de-un chip sau de altul o leaga.
Isi spun ca nu-i loc pentru ele/in casa,mai mica acum
si vor sa se duca in noapte,/sa plece pe propriul drum…
Dar,vai,ce durere pe ele;/incearca in van despartirea,
căci soarta le tine-mpreuna/chiar daca opusa li-e firea.
Sunt mastile chipului meu,/doar una ce-si schimba culoarea;
e neagra cand sufletul doare/si,rar,colorata ca floarea.
Stau si ma-ntreb cu uimire/ce vraja le-a pus impreuna
in noaptea tarzie de toamna,/cu-o pofta de sfada nebuna…

ALMEI A CAREI FRUMOASA POVESTE CU MASTILE DIN VIATA EI M-A IMPRESIONAT.

DOUA CIFRE VERSUS INFINIT…(FILOZOFIE NAIVA). noiembrie 25, 2011

Zile de nemiscare intr-un sfarsit de toamna;
pamantul insusi pare ca s-a oprit sub nori
sa vada incotro se duc,in stoluri,pasari,
lasand pe cer doar plumb si carduri mari de ciori.
Infrigurat si singur,tu stai si te intrebi
ce magica putere fixeaza sus,pe cer
tot ce-a-ncaput acolo de cand e universul
si nu ti se pravale pe trupul efemer.
Si te gandesti la soare ce stapaneste bolta,
cu razele-i de aur dand viata pe pamant,
din cand in cand ascuns de norii trecatori,
o candela aprinsa sub sacru legamant.
Seara de seara luna,mandra si rece doamna,
se plimba in caleasca prin norii de decor
si tainueste soapte si sarutari febrile,
schimbate jos pe terra de cei aprinsi de dor.
Vezi mii si mii de stele ce-s risipite-n cer,
de parca s-ar fi aruncat in sus cu praf de aur
si te gandesti atunci cat de bogat e cerul
dar numai norii pot ajunge la tezaur…
Te simti atat de mic sub bolta infinita
pe care pari s-o porti,ca un Atlas,pe umeri;
te-apuca disperarea ca-n timpul tau pe terra
ti-ajung doar doua cifre,ca anii sa ti-i numeri…

IN DIALOG CU RUDYARD KIPLING… noiembrie 24, 2011

PRIETENA MEA DIN TARA SOARELUI RASARE MI-A TRIMIS UN FRUMOS POEM AL LUI KIPLING,UN FEL DE PROVOCARE,DE GENUL CELOR CARE,DE OBICEI,DUC LA DIALOGURI DE SPIRIT INTRE NOI.I-AM DAT O REPLICA.PUBLIC,LA SUGESTIA PRIETENEI MELE, POEMUL LUI KIPLING(„RISTI ?…”) SI REPLICA MEA („RISC !…”).
R.KIPLING:„RISTI?…”
Razand,
risti sa pari nebun.
Plangand,
risti sa pari sentimental.
Intinzand o mana cuiva,
risti sa te implici.
Aratandu-ti sentimentele,
risti sa te arati pe tine insuti.
Vorbind in fata multimii despre ideile si visurile tale,
risti sa pierzi….
Iubind,
risti sa nu fii iubit la randul tau.
Traind,
risti sa mori…
Sperand,
risti sa disperi.
Incercand macar,
risti sa dai gres…
Daca nu risti nimic,
nu faci nimic,
nu ai nimic,
nu esti nimic…
(RUDYARD KIPLING).

EVELICS:„RISC!…”
Razand,voi fi
nebun,dar sanatos.
Plangand,voi fi
uman si iertator.
De voi intinde mana sa ajut,
voi fi mereu cu sufletul usor.
Si daca sunt sentimental,
intampla-se in vazul tuturor.
Vorbind de visuri si idei,
voi intalni oameni ca mine.
Iubindu-te cu suflet si cu dor,
eu o voi face pentru tine.
Traind,ideea mortii e prezenta,
pe zi ce trece mai staruitor.
Sperand,eu nu disper,
dar sufletul mi-e incarcat de dor.
Si de-oi gresi-ncercand,
nu-mi pare rau.
C-am incercat cu gandul bun,
imi este martor Dumnezeu…
(EVELICS).

INTAMPLARI CU PICATURI DE PLOAIE. noiembrie 23, 2011

O PICATURA INTR-UN OCHI DE FLOARE….
O mica lacrima ce oglindeste un univers in ochi de floare;
din ochiul florii se prelinge lin,atunci cand trup,sau suflet doare.
O PICATURA CA OGLINDA….
Vezi,plange astazi cerul cu cristale pe frunze inca verzi uitate-n toamna;
tu,in cristalul cel mai mare te uita,oglindeste-ti chipul,Doamna.
PICATURI NEHOTARATE….
Plang frunzele in ritm cu norii,cand cerul toamnei isi deschide poarta,
cu picaturi nehotarate,fiindca nu stiu ce le rezerva soarta.
LA PANDA PRINTRE PICATURI….
Prin frunze vii uitate-n toamna,pe care cerne fara incetare,
vezi,e o panza cu un mic paianjen care-si pandeste prada cu rabdare…
VERSURI INSPIRATE DE FRUMOASELE FOTOGRAFII POSTATE DE GABRIELA SI YOSHIYUKI TANAKA PE http://japanalia.aminus3.com

JERTFA FECIOARELOR.(GANDURI DESPRE FRUNZELE TOAMNEI). noiembrie 23, 2011

S-au rupt din pomii dezgoliti/sarmane frunze ruginii
ce plang sub cer,acoperite/cu stropi cazuti din nori tarzii
ce stapanesc intreaga zare/si o imbraca in simtire rece,
zicandu-si parca cu uimire:/„tot ce e viu,ca frunza trece”.

MEREU ,MEREU,CAD FRUNZE RUGINII….

Nu au vorbit cu alte frunze/care-au ornat deja pamantul,
dar iata,le-a slabit puterea/si pur si simplu le-a luat vantul
si stau acum sub ploaia rece;/asteapta sa le vina randul
ca trupul lor lipsit de viata/sa il primeasca-n dar pamantul.

MEREU,MEREU,CAD FRUNZE ARAMII….

Aramii precum metalul,/fara viata ca arama,
pe pamantul ud si rece/isi traiesc frunzele drama.
Dupa ele plange pomul/dezbracat si trist in ploaie;
crengile-i cu plecaciune/catre frunze se indoaie
si sopteste jalnic ramul:/„v-am iubit ca pe fecioare;
jertfa voastra-n plina toamna/ma-nfioara si ma doare”….

MEREU,MEREU,CAD FRUNZE RUGINII….

Si cat de mult va plange pomul/dupa podoaba sa de vara,
cazuta pe pamantul rece,/pana ce ramul va fi verde iara…
Printre suspine el va spune:/„tu,vantule,tu care bati degeaba
mi-ai luat o frunza,mi-ai luat doua,/dar sa-mi rapesti toata podoaba…?!”

MEREU,MEREU,CAD FRUNZE RUGINII….
S-a desenat din frunzele de toamna un model,
jos,pe pamantul ce le este pat etern
si apoi,ochiul magic le-a pictat fidel
si le reda ca nestemate in peisajul tern….
Cand le va inghiti pamantul,mai tarziu,
vor starui in mintea noastra si sub pleoape,
iar cand pamantul va fi devenit pustiu,
frunzele ruginii de toamna ne vor fi aproape….

VERSURI INSPIRATE DE FRUMOASELE FOTOGRAFII POSTATE DE GABRIELA SI YOSHIYUKI TANAKA IN ZILELE DE 9,11,13,14 si 22 NOIEMBRIE 2011 PE          http://japanalia.aminus3.com

MANA BIRJAR…! noiembrie 21, 2011

Oare cine ne poarta prin lume,ani si ani,
cu acea grea povara,ce trupul ne-ncovoie,
stransa cu grija,parca,pe drumurile vietii,
parcurse pe sub soare,parcurse pe sub ploaie?
Ne duce,dragii mei,trasura fermecata,
condusa de-un birjar,imbatranit pe drum,
cu parul rar si sur si mintea-ncetosata,
spre zari necunoscute,invaluite-n fum.
Birjar ne este TIMPUL care struneste caii
sa ne respecte somnul,sau sa fim treji ades,
in mersul lin ca visul,sau in galop nebun;
dar drumul vietii noastre de cine e ales?
„Mana birjar!”suntem tentati a spune,
simtindu-ne comod in birja care zboara,
ca in fotolii moi,cu brate primitoare;
din birja asta DOAR ODATA SE COBOARA…
Dar cand pe bolovani trece trasura vietii
si zdruncinati de rape si cotropiti de teama,
„opreste lua-te-ar dracu!”ii spunem cu obida,
uitam ca o oprire inseamna MAREA DRAMA….
FILOZOFIE NAIVA(dupa o idee interesanta).

VISATOARE…. noiembrie 20, 2011

In casa luminata de-o lumanare alba
si fara tulburarea niciunui zvon de glasuri,
visarea mea carunta,in pasnicul peisaj
in noapte ma cuprinde;eu stau in asteptare,
de parca-as vrea sa uit de griji si de tristete,
de falsa-intelepciune si frumusete stramba.
Si-n timpul asta-n ganduri visez o veche vatra
in care pasnic ard butuci cu lemnul tare.
Pe-al amintirii val te vad cu cupa-n mana
cum te apleci spre mine,cu tainica-inchinare….
Pe bolta toamnei trece in zboru-i printre nori,
cu stralucire rece,imperiala,luna
ce-arunca jos,prin ceata,ciudate irizari.
Vad parca-n vatra focul cum palpaie timid
si scade lumanarea cu lacrimi mari de ceara.
In patul singuratic ma las,pe ganduri dusa;
imi las capul pe-un brat si ochii ii inchid
si-n mine-acum ramane un visator apatic,
de-un dor neinteles cuprins,fara remediu,
si un umil supus al linistii astrale,
cu sangele pulsand in ritmuri ne-ntelese.
Doar pana ma impaca,scriind din cand in cand
ciudatele cuvinte ce-mi bantuie prin gand….

INTERFERENTE. noiembrie 17, 2011

REPUBLICAT(din 22.03.2010 ;aceeasi stare de spirit).
Uneori mi-e dor de intrusi
pe TERITORIUL meu,
sa rupa armonia
naturii mele insingurate;
un balans
spre un alt echilibru,
cu TINE,sau cu tine,
alesi ai Fortunei,
sau simple jaloane
in calea mea.
Adorm paznicii,
decuplez alarma
si astept interferentze.
Dar ce sa fac,Doamne,
daca nu apar oaspeti
care sa fi putut depasi
granitele propriului TERITORIU?
OARE CE VOI FI GANDIT CA INSEAMNA TERITORIU ATUNCI CAND AM SCRIS ACESTE GANDURI?DE FAPT NU STIU NICI ACUM SI CRED CA NU VOI STI NICIODATA CARE SUNT GRANITELE.DE UNDE SI ERORILE.

DANS DE DOI…. noiembrie 16, 2011

Printre crengi cu frunze rare
snop de raze aurii
imi arunca-n ochi scantei;
jocuri de sclipiri tarzii…
Sunt prezenta-n balul toamnei
in tandem cu ganduri triste,
la uciderea luminii
doritoare sa asiste.
In tabloul pastelat
cu nuante aramite
au ramas din pomii verii
doar jaloane dezgolite
care plang cu glas de ploaie
dupa frunzele pierdute,
le indoaie vantul ramuri
in mici plecaciuni tacute.
Sta la sfat,putin,cu frigul
bruma rece-a diminetii;
nu se simte o suflare;
parca e sfarsitul vietii.
In zadar,la balul toamnei
imi danseaza-n pas greoi
sufletul descult in ploaie;
balu-i pentru…dans de doi.

LA O ANIVERSARE…. noiembrie 15, 2011

GABRIELEI.
TOAMNA TARZIE,UMEDA SI RECE;
COPACI CU FRUNZELE CAZUTE PE PAMANT
SUB BICIUL PICATURILOR DE PLOAIE
ISI PLEACA RAMURILE GOALE-N VANT.
IN TOAMNA ASTA CU NUANTE ARAMII
CU MUSTUL ASPRU PREFACUT IN VIN
SI CU GUTUI DE AUR PE TARABE,
PRIVIND SPRE CER CU DORUL DE SENIN,
TU AI O ZI DEOSEBITA,DOAMNA,
CE-TI AMINTESTE DE-INCEPUTUL PE PAMANT,
O ZI IN CARE,DRAGA GABRIELA
EU ITI TRIMIT UN VERS,O FLOARE SI UN GAND….

MIERCURI 16 NOIEMBRIE 2011

BUCURESTI-YOKOHAMA.