LACRIMI….

Plange Romania-n strada;
cine,Doamne,sa o vada?
Lacrimi grele de durere
pe obrazul tarii mele.
Oameni tristi de saracie
stau in strada in urgie,
nu-i clinteste vremea rece;
parca os prin os le trece.
Si unde s-ar duce oare?
Fiindca suferinta doare;

ei traiesc de azi pe maine,

castigand cu greu o paine
si ceva de pus pe masa
pentru cei mai mici de-acasa…
Mai presus,insa,de toate
cer in strada demnitate;
ei sunt oameni cu onoare
si batjocura ii doare.
Protesteaza,iata,pasnic
si unui jandarm mai vajnic
un copil ii da o floare;
o,ce pata de culoare
in peisajul tern al serii
si in mijlocul durerii!
Ocroteste,Doamne,„piata”
unde clocoteste viata!
Nu varsa clocot de ura
si sa-i judeci cu masura…