LA SFARSITUL UNEI ZILE INSORITE,
CAND SCRIU ACESTE GANDURI……
……A INCEPUT SA NINGA.
S-a spart in iarna asta retorta cu lumina
si cenusiul iernii nu mai ocupa cerul.
Ma-aplec pe geam afara,spre mica mea gradina;
nu vad nici alb pe ramuri si nici nu musca gerul.
In iarna asta inca nu-i soarele pasiv,
nu doarme in barlogul format de norii grei.
In capu-mi plin de ganduri e unul mai naiv:
inca vreo doua luni…sa nu cad pe polei.
Firavul strat de nori e strabatut de raze
si razele de soare-si trimit surasul bland,
cu irizari superbe,spre florile din vaze.
Le-om astepta cu dor sa creasca din pamant.
In iarna asta,iata,n-am apucat sa tin
in palma mea fierbinte stelutele de nea
si sa le plang de mila,de efemer destin,
dar,soarele pe frunte azi mi-a pictat o stea.
(Efemera ce este drept si ea).
VERSURILE TALE MI-AU ADUS O RAZA DE SOARE IN DIMINEATA CENUSIE, PLOIOASA, CARE MA INCONJOARA. AFARA E FRIG, DAR POEZIOARA TA MI-A PICURAT CALDURA IN SUFLET. PINA SI REGINA IERNII A FOST INCINTATA, VEZI, TI-A TRIMIS, IN SFIRSIT, MULT DORITELE STELUTE ALBE!
SA-TI FIE ZIUA SENINA SI INVELITA IN ZAPADA, FARA POLEI!
Mult doritele stelute albe s-au dovedit a fi o iluzie.Dupa cateva ore au disparut….
Cu temperaturi la minus
Soarele zambeste dintzat,
Zice el: “Nu sunt gripat!”
Cand stranuta usurel
Da cu fulgi de nea prin cer!
Iar noi ne gandim: “Ce bine!
Poate iarna nu mai vine!”
Pasarele ciripesc
Intre ele tot vorbesc,
De-un concert se pregatesc.
Iar pe ramuri s-au ivit
Mici boboci, au atzipit
Putzintel, dar s-au grabit
Sa deschida mici petale,
Clopotzei pe ramuri goale.
Une-i Iarna, unde-i oare?
Adormita pe-o carare
In dumbrava minunata,
Tot cu vise se imbata!
Si uite-asa:incet,incet,in tine se redesteapta poetul,iar eu am o noua bucurie,aceea de a te fi starnit….