FANTEZIE IN MIJLOCUL UNEI IERNI FARA GER SI ZAPADA.
La mine la geam,pe zabrele,
o vrabie-amortita de ger
imi spune ca noaptea de iarna
imprastie fulgii din cer.
Fulgi albi,ca floarea de cires
pe cerul ca plumbul danseaza,
pe geamuri se tes flori de gheata;
privind zarea alba,stau treaza…
Suiera vantul prin ramuri,
purtand rauri albe din nori-
fragile stelute de-o clipa
si clipa le spune-apoi:„mori!”
Aplec sufletul meu catre ele,
privindu-le-n cernerea fina;
in palma le prind rand pe rand
si prind clipa lor de lumina…
La mine sub geam,in gradina
e vantul stapan peste toate
si flori curioase de gheata
sculpteaza cu dalta-i in noapte.
In sufletul meu este vifor
si-n ganduri imi sunt flori de gheata,
asemeni sculpturilor iernii;
am lacrimi-cristale pe fata…
In mijloc de iarna visez
la flori ce-s de iarna ucise,
gandind ca-s doar adormite
si sunt cufundate in vise.
Tresar la o vreme,uimita,
prin geam privesc in gradina;
nu-i urma de flori de zapada;
visasem privind…luna plina.
In iarna sufletu-i stingher,
Lumina nu-i si toate pier…
Se nasc fantasmele de gheatza
Din aer incoltite-n ceata.
De vrei la suflet sa le strangi,
Ce poti sa faci e doar sa plangi…
Iar buchetu-ti de cristale
Cu luciri reci de opale,
Il visezi si-l pastrezi doar pe-o cale:
In POEM il imortalizezi!