CU FLORI SI VERSURI SE INCHIDE CERCUL….

POVESTE DIN VARA TRECUTA.
Zile senine,soare de aur,
muntele verde cu fruntea in cer…
In mica poiana,o boare de vant
se joaca cu frunze in pomul stingher.
Prin iarba din jur vad flori colorate;
imi pare ca timpul in loc s-a oprit,
mi-e dor de parfum,mi-e dor de culoare;
imi spun flori frumoase:„bine-ai venit!”.
„Dar eu am venit sa va iau de aici,
sa iau o farama din coltul de rai,
s-o pot aseza intre file de carte”,
 le-am spus eu atunci,cu sfiala in grai.
Si-am rupt floricele din mica poiana
si frunze din pomul de vant alintat
si nu m-au certat nici iarba,nici vantul;
tulpinile rupte pe loc m-au iertat…
Intre foi albe,intr-o carte de versuri,
cu inima stransa,apoi le-am presat
si zile in sir,cu multa rabdare
sa vad flori pictate pe foi am visat.
Apoi ca ofranda din suflet le-am dat,
iar foile albe ce-au fost casa lor
au luat din parfumul frumoaselor flori;
pe ele am scris poeme de dor…
Si versuri din foi cu urme de floare
in„carte”le-am strans in plan virtual
si le-am trimis ca dar,dupa flori,
sa-nchida-mpreuna un cerc ideal…