GANDURI DE IARNA….

POEZIE-COMENTARIU LA POEZIA„GANDURI DE IARNA”
PUBLICATA DE PRIETENA MEA GABRIELA PE BLOGUL SAU:

http://gabriela-lirica.blogspot.com

DIALOG YOKOHAMA-BUCURESTI.
Intr-o tara ce se cheama/Tara Soarelui Rasare,
intr-un loc in care iarna/e un semn de intrebare
si mai blanda,cu mult soare/si cu cerul azuriu,
iata,fulgii de zapada,/si asa cazuti tarziu,
lasa pomii fara haina,/fara albul cel curat,
uda doar pamantul negru,/cel de apa insetat…
Pe la noi e serioasa/si isi face bine treaba
iarna,cea cu nea si geruri;/e tare haina,baba…
Vrabiile zgribulite/tremura de frig sub geamuri,
unde vin cand sunt gonite/de urgia de prin ramuri.
E de stat la gura sobei,/s-asculti cum trosneste focul,
sa citesti povesti cu zane,/cat timp iarna-si face jocul,
sau sa scrii povesti de iarna,/sau poeme de iubire,
daca simti ca-ti merge pana,/daca esti poet din fire…
Sa visezi,privind nametii/cu suflarea inghetata,
(cand nu misca decat vantul)/ce culori luceau odata,
cand natura se trezise/si tot locul era-n floare,
pasarile ciripeau,/fluturii dadeau culoare…
Stai acum la gura sobei/si numai pe geam vezi flori;
visul tau e-un vis in iarna;/te trezesti…,te trec fiori…

CAD FULGI DE NEA,SE FAC TROIENE….

De doua zile ninge ne-ntrerupt
si totul s-a-mbracat in haina alba;
doar cerul a ramas inchis ca plumbul.
Isi etaleaza pomii crengile in salba…

Tarziu,orgoliul iernii ce parea invinsa
din somnul sau cel lenes se trezeste;
peste pamantul negru si apatic
zapada-n valuri albe navaleste.

Suera vantul cu un glas sinistru
si matura troienele pufoase
si ninge,ninge in puterea noptii
cu fulgi tesuti ca in perdele de matase.

Privesc in miez de noapte bolta neagra
pictata cu fulgi albi de un maestru
si bolta toata parca sta sa cada,
sa-mbratiseze strans globul terestru.

Fulgi mari si albi zboara de sus,din cer,
la geamul meu vin vrabii speriate
in cautarea unui adapost vremelnic
si simt prin geam cum inima le bate…

Ma duc sub cer,in ploaia de stelute
sa simt pe fruntea mea infierbantata
in unduirea lina-a fulgilor de nea
racoarea umeda,catifelata…

Imi cade primul fulg ca o-ntrebare
pe fruntea inaltata catre cer.
Ma-ntreaba mica picatura efemera
ce rost ma mana prin nameti,in ger?

Sa-i spun,sau nu,ca fulgii de zapada
trec in caderea lor catre pamant
prin sufletul prea mult insingurat
si-mi troienesc si inima si gand?

LACRIMI….

Plange Romania-n strada;
cine,Doamne,sa o vada?
Lacrimi grele de durere
pe obrazul tarii mele.
Oameni tristi de saracie
stau in strada in urgie,
nu-i clinteste vremea rece;
parca os prin os le trece.
Si unde s-ar duce oare?
Fiindca suferinta doare;

ei traiesc de azi pe maine,

castigand cu greu o paine
si ceva de pus pe masa
pentru cei mai mici de-acasa…
Mai presus,insa,de toate
cer in strada demnitate;
ei sunt oameni cu onoare
si batjocura ii doare.
Protesteaza,iata,pasnic
si unui jandarm mai vajnic
un copil ii da o floare;
o,ce pata de culoare
in peisajul tern al serii
si in mijlocul durerii!
Ocroteste,Doamne,„piata”
unde clocoteste viata!
Nu varsa clocot de ura
si sa-i judeci cu masura…

DOAR GANDURI….

In departarea dintre inceput si sfarsit
se afla si azi casa in care-am trait.
Am crescut cu fata spre cerul albastru,
am numarat seara pe cer astru cu astru,
am mangaiat iarba udata de roua,
noaptea am stat treaza sa vad luna noua,
m-am„imbatat”cu regina noptii sub geam,
am vazut muguri plesnind in frunze pe ram.
M-am incalzit la soarele bland sau torid,
am tremurat de fiori in vantul perfid.
Cand stele de aur desprinse din cer,
pornind catre terra,dansau prin eter,
cu ochi de copil strabateam zarile-albastre;
cadeau din cer,parca,mici pasari maiastre…
Cu ochii atintiti deseori catre cer,
in infinitul adanc si plin de mister
am vazut intre nori un fir rosu intins-
iluzia unui soare-n apus,ce s-a stins.
In departarea dintre inceput si sfarsit
si eu am avut deseori pas grabit;
din drum,sa privesc,m-am oprit cand si cand,
la pasii facuti,si ma-ncearca un gand:
ii vad tot mai vag;pe rand ei dispar,
iar eu ma apropii mai mult de hotar…
Un sambur din sufletul meu,inca tanar
ma-ndeamna sa-ncetez anii sa-i numar;
la balul vietii inca un dans sa dansez,
in ritm de tango sau de vals sa visez…

CONTRATIMP….

LA SFARSITUL UNEI ZILE INSORITE,
CAND SCRIU ACESTE GANDURI……
……A INCEPUT SA NINGA.

S-a spart in iarna asta retorta cu lumina
si cenusiul iernii nu mai ocupa cerul.
Ma-aplec pe geam afara,spre mica mea gradina;
nu vad nici alb pe ramuri si nici nu musca gerul.
In iarna asta inca nu-i soarele pasiv,
nu doarme in barlogul format de norii grei.
In capu-mi plin de ganduri e unul mai naiv:
inca vreo doua luni…sa nu cad pe polei.
Firavul strat de nori e strabatut de raze
si razele de soare-si trimit surasul bland,
cu irizari superbe,spre florile din vaze.
Le-om astepta cu dor sa creasca din pamant.
In iarna asta,iata,n-am apucat sa tin
in palma mea fierbinte stelutele de nea
si sa le plang de mila,de efemer destin,
dar,soarele pe frunte azi mi-a pictat o stea.
                           (Efemera ce este drept si ea).

FLORILE IERNII.

FANTEZIE IN MIJLOCUL UNEI IERNI FARA GER SI ZAPADA.
La mine la geam,pe zabrele,
o vrabie-amortita de ger
imi spune ca noaptea de iarna
imprastie fulgii din cer.

Fulgi albi,ca floarea de cires
pe cerul ca plumbul danseaza,
pe geamuri se tes flori de gheata;
privind zarea alba,stau treaza…

Suiera vantul prin ramuri,
purtand rauri albe din nori-
fragile stelute de-o clipa
si clipa le spune-apoi:„mori!”

Aplec sufletul meu catre ele,
privindu-le-n cernerea fina;
in palma le prind rand pe rand
si prind clipa lor de lumina…

La mine sub geam,in gradina
e vantul stapan peste toate
si flori curioase de gheata
sculpteaza cu dalta-i in noapte.

In sufletul meu este vifor
si-n ganduri imi sunt flori de gheata,
asemeni sculpturilor iernii;
am lacrimi-cristale pe fata…

In mijloc de iarna visez
la flori ce-s de iarna ucise,
gandind ca-s doar adormite
si sunt cufundate in vise.

Tresar la o vreme,uimita,
prin geam privesc in gradina;
nu-i urma de flori de zapada;
visasem privind…luna plina.

HAIKU DESPRE LUNA.

Rotunda pe cer
merge in pas cu mine
in toiul noptii.

Vise-ntrerupte;
urla lupul la luna
chemandu-si haita.

Cer intunecat;
il viziteaza luna;
dialog celest.

Noapte de noapte
confidenta de soapte;
apune in zori.

Iata o blonda
in caleasca norilor;
luna sus pe cer.

Franjuri galbene
in gradina de sub geam;
luna prin ramuri.

In toiul noptii
s-a aprins lumina-n nori;
imi bate in geam.

Cand si cand pe cer
norii trag draperia;
se culca luna.                                (varianta: pudreaza luna).

Raze aurii
lumineaza nuferii;
broscute tresar.

Noapte adanca;
se odihneste luna
pe perdeaua mea.

E frig si ceata;                                    (ceatza)
printre ramuri,in vant
tremura luna.

Noapte de veghe;
nelinisti ma apasa;
e luna noua.

CU FLORI SI VERSURI SE INCHIDE CERCUL….

POVESTE DIN VARA TRECUTA.
Zile senine,soare de aur,
muntele verde cu fruntea in cer…
In mica poiana,o boare de vant
se joaca cu frunze in pomul stingher.
Prin iarba din jur vad flori colorate;
imi pare ca timpul in loc s-a oprit,
mi-e dor de parfum,mi-e dor de culoare;
imi spun flori frumoase:„bine-ai venit!”.
„Dar eu am venit sa va iau de aici,
sa iau o farama din coltul de rai,
s-o pot aseza intre file de carte”,
 le-am spus eu atunci,cu sfiala in grai.
Si-am rupt floricele din mica poiana
si frunze din pomul de vant alintat
si nu m-au certat nici iarba,nici vantul;
tulpinile rupte pe loc m-au iertat…
Intre foi albe,intr-o carte de versuri,
cu inima stransa,apoi le-am presat
si zile in sir,cu multa rabdare
sa vad flori pictate pe foi am visat.
Apoi ca ofranda din suflet le-am dat,
iar foile albe ce-au fost casa lor
au luat din parfumul frumoaselor flori;
pe ele am scris poeme de dor…
Si versuri din foi cu urme de floare
in„carte”le-am strans in plan virtual
si le-am trimis ca dar,dupa flori,
sa-nchida-mpreuna un cerc ideal…

PRINTRE VERSURI,FLORI RASAR IN CERC….

POEZIE-COMENTARIU LA SUBIECTUL PREZENTAT DE PRIETENA MEA GABRIELA PE BLOGUL DOMNIEI SALE(http://japanalia.aminus3.com) AZI 07IANUARIE 2012.
Cercul,intruchipand perfectiunea formei,
forma coroanelor pe capete celeste,
forma inelelor ce impletesc destine,
cum este scris in cartea de poveste,
cercul,care in zborul lui rotund si iute
ne farmeca in jocuri de copilarie,
cercul,care imparte,grad cu grad,pamantul-
globul rotund din cartea de geografie,
cercul se-arata a fi forma ideala
desavarsita de-o destoinica magie
ce-ngemaneaza-n sine minunate flori
cu file scrise-n cartile de poezie…
Un suflet de artist,cu harul sau poetic
inscrie intr-un cerc perfect floarea si versul;
sa le iubim,sa le privim ca pe ofrande
pe care ni le face UNIVERSUL…

INFLORESC FLORI INTRE PAGINI DE POEZIE;

CINEVA,UNDEVA,A FACUT O MAGIE…

SAH CU FLORI.

POEZIE-COMENTARIU LA SUBIECTUL PREZENTAT DE PRIETENA MEA GABRIELA PE BLOGUL DOMNIEI SALE ( http://japanalia.aminus3.com) AZI 06.IANUARIE.2012.
Jocul de sah e ca un mic razboi
condus de generalii comandanti,
cu strategii si tactici potrivite;
in lupta sunt nebunii intriganti
si caii ce fac sarituri ciudate;
sunt turnurile ce pazesc cetatea
si,straniu,circula printre osteni,
pioni care isi risca libertatea
si viata pentru rege si regina…
Dar,iata,azi razboiul inceteaza,
campul de lupta s-a umplut cu flori;
e pace-acum in zi de Boboteaza…
In zi de iarna,stand la gura sobei
se bucura privirea de culori;
totul respira calm si armonie
cand combatantii sunt schimbati cu flori.
Sa ne-nclinam artistului,adanc
pentru metafora din plina iarna
si sa ne bucuram inca de flori
pana va-ncepe cerul nori sa cearna….

POVESTEA UNEI TABLE DE SAH CU GLASTRE CU FLORI IN LOC DE PIESE ,IN ZIUA DE BOBOTEAZA…